Home
SETTER ENGLEZ
Fiind o rasa foarte veche nu exista date precise asupra originii Setterului Englez. Este cea mai raspandita dintre cele patru varietati de Setter (Englez, Gordon, Irlandez Rosu, Irlandez Rosu cu Alb) . Se presupune totusi ca descinde din vechii caini de vanatoare cu par lung si ca marele Epagneul Continental, rasa disparuta astazi a fost principalul sau stramos, desi chinologii autorizati au emis si alte ipoteze. Cert este ca in secolul al XIX-lea in importante crescatorii din Marea Britanie existau diverse tipuri de Setteri numiti Seafield, Featherstone, Lovat, Nawort etc. considerati a proveni din incrucisarea Epagneulilor Continentali cu Pointeri ºi Braci. Cel ce a contribuit substantial la ameliorarea rasei a fost crescatorul Edward Laverack, ale carui fericite initiative au condus la popularitatea Setterului Englez, acesta fiind numit uneori cu numele lui.
Purcell Llewellyn a avut meritul de a continua opera lui Laverack. Contrar predecesorului sau, se straduieste sa atenueze efectele unei consangvinizari exagerate, incrucisand Laverack-ul cu Setterii Irlandezi si Gordon. Primele exemplare exportate in America si Europa au provenit din crescatoria sa.
Setterul Englez ocupa locul intai in randul cainilor de aret britanici datorita folosirii lui pe toate terenurile si la orice fel de vanat dar pentru firea lui blanda si afectuoasa a devenit si caine de companie. Numele de Setter deriva din verbul englez "to set", a cadea in aret, care a stabilit functia sa: intr-adevar, inainte de a se imobilza in aret el se aseaza ori se culca atingind solul.
In 1576 doctorul Caius descrie in lucrarea sa, "Tratatul raselor canine",
un caine cu aceasta insusire. Pasionat de vanatoare, Setterul Englez, are o
cheta ampla si naturala. Prin alura sa se diferentiaza de celelalte varietati de
Setter. Galopul sau este razant si suplu. In timpul vanatorii, capul este purtat
in prelungirea liniei spatelui. Cind simte vanatul, tot corpul se aseaza foarte
aproape de sol. Numai capul ramane sus, deasupra vegetatiei. Tensiunea corpului
este extrema, ca la o felina. Inteligent si sensibil poate fi usor de dresat,
dar ramane un vanator sportiv si prietenul tuturor din casa. Extrem de
polivalent, Setterul Englez stie sa-si adapteze cheta la terenul care i se oferã
si la dificultatile pe care le intalneste. De pilda are rezultate bune atat la
ses cu ocazia concursurilor de munca (Field Trial de Printemps), cat si la cheta
de vanatoare ori la marea cheta, concursuri de toamna la vanatul impuscat.
Excelentele aptitudini în vanatoare practica fac din el cainele preferat al
specialistilor, în cautarea potarnichilor ori a cocosilor de munte, a gastelor
din mlastina, ori a becatelor din pãdure. Fata de verii sai, Irlandezul si
Gordonul, culoarea robei sale, suficient de luminoasa, ii permit de a fi
preferat de vanatori pentru vizibilitate, iar fata de Pointer, suporta mai bine
frigul si umiditatea.Edward Laverack era destul de in varsta cind au inceput sa fie organizate show-urile de caini, dar totusi a reusit sa scoatã doi Campioni de Show (SH. CH.). Intre anii 1861-1892, unsprezece campioni au fost 100% din liniile Laverack. Atat Dubla Campiona - Countess cit si stralucita invingatoare de Field Trial - Nellie erau de asemenea din liniile Laverack. In urmatorii ani cea mai importanta canisa de show a fost crescãtoria Mallwyd a lui Tom Steadman, care de la sfarsitul secolului XIX pina la inceputul secolului XX a produs nu numai invingatori, dar si masculi si femele care au influentat rasa. La sfarsitul anilor 1920, Profesorul Turton-Price a infiintat importanta canisa Crombie, iar dupa moartea sa numele canisei si o parte a cainilor au fost preluati de catre managerul canisei George Crawford (SH. CH. Marilyn of Crombie care a castigat 15 CC).
Alte crescatorii relevante in acea perioada au fost Rumney (H. Gunn), Pennine (A. Eggleston), Fermanar (Miss K. Lewis), Bayldone (Mrs. M. Rhodes), Longworth (Miss D. Eyston) si Ballymoy (Mrs. Christian).
Suntop este probabil canisa care a avut cea mai mare influenta asupra rasei, inca din anii 60-70, liniile sale de sange se regasesc în majoritatea liniilor si au fost duse mai departe in mod special de anumite crescatorii. Cel mai valoros mascul folosit în crescatoria Suntop a fost Suntop Songbird, care a obtinut 9 ResCC si a fost tatal la multi invingatori, incluzând 6 SH. Champions.
Standardul rasei il descrie drept un caine cu temperament ca fiind "intensiv de prietenos si bine conturat", aceasta fiind una dintre cele mai importante trasaturi ale rasei.
Dotat cu par lung stralucitor, moale si matasos Setterul Englez poate fi alb-negru (blue bleton), alb-portocaliu (orange belton), alb-galben (lemon belton), sau alb, negru si portocaliu (tricolour). In ultimul caz semnele portocalii apar numai pe cap, gat, piept, membrele anterioare si posterioare. Sunt posibile de asemenea si pete de culoarea ficatului (liver belton), dar mult mai putin.
Setterii Englezi alb-portocaliu nu produc pigmenti negrii si astfel nu pot sa expuna fenomenul tricolor. Puii tricolori pot fi produsi numai atunci cand cel putin un parinte nu este alb-portocaliu.
STANDARD FCI
2/24.06.1987
ASPECT GENERAL:
Câine de talie medie, cu aspect şi alură elegante.
COMPORTAMENT/CARACTER:
Foarte activ şi dotat cu un puternic instinct de vânătoare. Foarte prietenos şi
blând.
CAP: Purtat sus, lung şi uscat, dar fără exagerări. Craniu oval între urechi, cu
mare capacitate cefalică. Protuberanţa occipitală bine evidenţiată. Stop bine
marcat. * Regiune facială: Trufă neagră sau de culoarea ficatului, în funcţie de
culoarea robei. Nări larg deschise. Bot cu aspect relativ pătrat şi de adâncime
medie. Lungimea botului (de la stop la trufă) trebuie să fie egală cu lungimea
craniului (de la occiput la ochi). * Buzele nu trebuie să atârne. * Maxilare
puternice, de lungime aproape egală şi cu muşcătură regulată şi complet în
foarfece (adică incisivii superior îi acoperă pe cei inferiori într-un contact
strâns şi sunt implantaţi perpendicular pe maxilar). Preferabil dantură completă.
* Ochi ovali, neproeminenţi, strălucitori, blânzi şi expresivi, de culoarea
alunei, până la maro închis; cu cât culoarea lor este mai închisă, cu atât mai
bine. Ochi de culoare ceva mai deschisă se admit doar la exemplarele cu colorit
liver-belton (maro şi alb) ¤¤¤¤. * Urechi de lungime medie, ataşate jos. Atârnă
pe lângă obraji şi au pliuri verticale bine marcate. La extremitate sunt
catifelate iar partea lor superioară este acoperită cu păr fin şi mătăsos.
GÂT:
Destul de lung, elegant, musculos şi uscat. Linia lui superioară este uşor
arcuită şi net conturată la joncţiunea cu capul. Către umeri, este mai puternic
şi foarte musculos. Pielea de pe gât nu formează pliuri sau salbă.
CORP:
De lungime moderată. Spate scurt şi orizontal. * Zonă renală lată, uşor ¤%¤%,
puternică şi musculoasă. * Piept bine coborât în zona sternului. Destul de lat
între omoplaţi. Coaste bine arcuite; ultimele coaste sunt lungi.
COADĂ:
Prinsă aproape la nivelul spatelui, de lungime medie, nu depăşeşte jaretul. Nu
este răsucită sau cu vârful formând anou. Este doar uşor curbată, în formă de
iatagan, dar niciodată nu trebuie să aibă tendinţa de a se curba pe spate sau de
a se răsuci în sus. Acoperită cu păr lung care formează franjuri. Franjurile
încep ceva mai jos de baza cozii, cresc în lungime către mijlocul cozii, apoi,
treptat, se scurtează către vârf. Pe coadă părul este lung, strălucitor, moale
şi mătăsos, uşor ondulat dar nu buclat. Coada este mereu în mişcare, mai ales
atunci când câinele este în acţiune. Nu este niciodată ridicată peste nivelul
spatelui.
MEMBRE:
Tren anterior: Umeri oblici, bine înclinaţi în spre spate. * Coate bine coborâte
şi lipite de corp. * Antebraţ drept şi forte musculos, cu osatură rotundă. *
Metacarp scurt, puternic, rotund şi drept.
Tren posterior: Membre posterioare musculoase, inclusiv gamba. Gambe şi coapse
lungi. * Genunchi bine angulat. * Jaret drept, bine coborât. Aplomburi drepte.
Labe: Cuzineţi puternici, degete bine cambrate şi strânse, protejate de părul
care creşte între ele.
ALURI: Mers sigur şi armonios, sugerând viteză şi rezistenţă. Jareţii se mişcă
liber, evidenţiind puternicul impuls produs de trenul posterior. Văzute din
spate, şoldul, genunchiul şi jaretul sunt pe aceeaşi verticală. În mers, capul
este ţinut sus cu naturaleţe.
ROBĂ:
Păr: Pornind de la regiunea posterioară a capului şi pe urechi, părul este uşor
ondulat dar nu buclat, este lung şi mătăsos, caracteristici tipice Setterilor.
Pe coapse şi pe membrele anterioare până aproape de labe, părul formează
franjuri.
Culoare: Negru şi alb (blue-belton), oranj şi alb (orange-belton), gălbui şi alb
(limon-belton), maro-roşcat închis şi alb (liver-belton) sau tricolor, adică
negru, alb şi arămiu sau maro. Indiferent de combinaţie, părul colorat nu va
forma pe corp zone întinse. Se preferă robele cu stropi mici de culoare pe fond
alb sau pestriţe.
Nota comisiei de Standarde: Belton este termenul special folosit pentru a
descrie distribuţia petelor de culoare tipică pentru Setterul Englez (stropi
mici, denumiţi "muşte", sau o multitudine de puncte de culoare asemeni
coloritului păstrăvilor). Belton este un sat din Northumberland iar termenul a
fost răspândit datorită lui Edward Lavarack.
TALIE: masculi - 65-68 cm, femele - 61-65 cm.
DEFECTE: orice abatere faţă de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare
defect se va penaliza în funcţie de mărimea respectivei abateri.
NOTĂ: masculii trebuie să aibă două testicule, ambele dezvoltate normal şi
complet coborâte în scrot.