Home
Dobermannul
ISTORIC
Acum 130 Germania nu avea o rasa specializata in paza si aparare, in sensul
cunoscut astazi. Airedale Terrierul era in aceea epoca rasa cea mai folosita in
politie. Se impunea crearea unui caine care sa corespunda idealului german al
secolului trecut. Datorita faptului ca F.L.Dobermann nu a lasat nici un document
din care sa rezulte clar modul sau de selectie sau rasele folosite in
incrucisarile sale, despre crearea rasei nu se pot emite decat ipoteze. Cert
este ca Dobermann avea o femela cenusie, pe nume Schnuppe. Probabil aceasta a
fost imperecheata cu exemplare provenind din incrucisari intre Pinscheri, Caini
de macelarie si Ciobanesti din Thuringia. Unul dintre fiii lui Dobermann a
afirmat ca tatal sau folosea, inca din 1870, o femela care avea coloritul
Dobermannului actual. Intr-un numar al revistei Unser Hund din 1898 apare o
afirmatie interesanta, potrivit careia un oarecare Dietsch a montat o femela
albastra cu un metis provenit din imperecherea dintre un Ciobanesc si un Caine
de macelarie (precursor al Rottweilerului). Produsii au fost incrucisati de
Catre F.L.Dobermann cu Pinscheri. Stegmann, un contemporan al lui Dobermann,
care cumparase un pui de la acesta, a importat, la un moment dat, lana din sudul
Frantei. Astfel, este posibil ca Stegmann sa fi adus si niste Ciobanesti de
Beauce, caini foarte asemanatori cu Dobermannii. Influenta acestor caini este,
insa, incerta. Friedrich Louis Dobermann a murit la 9 iunie 1894, ducand cu el
secretul "formulei" sale. Dupa moartea lui, in regiunea Apoldei se gasea un
efectiv de Dobermanni cu mare valoarea utilitara.
La inceputul crearii rasei, Dobermanii au fost folositi de braconieri pentru
prinderea iepurilor. Deosebitele calitati olfacfive ale acestor caini ajunsesera
deja notorii. Daca un caine oarecare dadea dovada de capacitati bune de mirosire
si cautare, se spunea despre el ca are ,"un nas de Dobermann". Otto Goller a
fost cel care a preluat stafeta creterii noii rase. Goller a cumparat aproape
toti Dobermanii din regiunea Apoldei si cu acetia a inceput o exigenta selectie,
sub egida canisei sale von Thuringen. Cainii produsi de Goller s-au raspandit in
toata Germania. Dupa unii chinologi, Goller a folosit o infuzie de Manchester
Terrier. Cu toate acestea, Otto Goller a facut o declaratie contrarianta: "...daca
cineva incrucieaza Manchester Terrier cu Dobermann, vor rezulta indivizi
imperfecti si vor fi necesari 14 ani pentru eliminarea defectelor" sustinand ca
"...in construirea rasei, cel mai important rol l-au jucat Ciobanescul din
Thuringia, Cainele de vanatoare cu par scurt, Dogul albastru si Pinscherul."
Rasa a evoluat spectaculos intr-un timp relativ scurt, datele zoometrice si
imaginile de epoca find graitoare. Cu toate ca tipul actual era fixat in anii
`30, rasa a progresat continuu. De la Alarich v. Thuringen (nascut in 1897) si
legendarul Graf Belling Von Gronland (nascut la 13 mai 1898, primul Dobermann
inregistrat in Cartea de origini germana), pana la campionii ultimulul deceniu,
conformatia si caracterul Dobermannului au suferit evidente schimbari.
Profilul rasei
Despre nici o rasa de caini nu circula atatea legende si atatea neadevaruri ca
despre rasa Doberman. Basmul despre Dobermannul "prefacut si agresiv, care isi
ataca stapanul" este, din pacate, destul de bine ancorat in mentalitatea
populara. Foarte frecvent este vehiculata si informatia falsa despre o anumita "varsta
critica"- a Dobermannului. Se spune ca un Dobermann ajuns la sapte ani (sau la
trei sau la patru) inebuneste. Si mai ridicola pare explicatia, asa-zis "stiintifica",
a aberatiei mai inainte pomenite: chipurile, la virsta mentionata creierul
patrupedului incepe sa se mareasca si, datorita presiunii exercitate de oasele
craniului, nervozitatea Dobermannului atinge paroxismul!!! Lipsa de informatie
si naivitatea au condus la raspandirea acestor neadevaruri. In urma unei
selectii exagerate, in sensul imbunatatirii calitatilor estetice ale
Dobermannului, s-a ajuns, in perioada 1900-1940, la scaderea sigurantei de sine,
a rezistentei si a echilibrului psihic, in timp ce agerimea naturala s-a
conservat. A rezultat astfel un procent considerabil de caini a caror
agresivitate era conditionata de frica. Acesti Dobermani, deosebit de ageri si
agresivi, erau sensibii la zgomote si speriosi la un prag de excitabilitate
foarte redus. Ei erau inutilizabili pentru dresaj si, uneori, muscau "din senin",
lor datorandu-li-se, astfel, prostul renume pe care-l au, pe nedrept,
Dobermannii de astazi. Din informatiile preluate de trei importanti crescatori
de dinaintea celui de-al II-lea razboi mondial (Max Echer, Wilhelm Rommel,
Walter Brungraber), aflam ca Dobermanii care au prezentat regretabilele
manifestari deschise mai inainte au reprezentat, de fapt, cazuri izolate. Daca
v-ati decis pentru un pui de Dobermann, trebuie sa stiti ca el este dinamic si
jucaus, iar adultul este mare amator de miscare. Asadar, este o rasa absolut
contraindicata persoanelor foarte comode, celor care nu pot sa aloce timp
cainelui lor, ori celor care-si doresc un catel mai putin activ. Dobermannul se
poate creste si in apartament (nu este un caine care sa poata fi crescut in
curte, in lant), pentru el fiind esentiale plimbarile si alergarile dupa minge
sau dupa bicicleta. Este foarte atasat de stapan si familie, "umanizarea"
relatiei lui cu membrii familiei il va face fericit, iar familia va avea parte
de numeroase satisfactii. Un dresaj minim va fructifica marea dorinta a acestui
caine de a lucra, dar este necesar si pentru armonizarea relatiei cu stapanul.
Un chinobog german spunea ca "lipsa de activitate inseamna ruina Dobermannului".
Doberman este un caine foarte inteligent dar trebuie tinut cont de faptul ca el
nu poate fi dresat de oricine, dresajul fiind facut intotdeauna in prezenta
stapanului. El are nevoie de un stapan care sa fie dispus sa-l educe fara sa-I
fie teama de caine, iar intreaga familie trebuie sa invete cum sa-l trateze.
Femelele din aceasta rasa sunt chiar mai dificile decat masculii. Deoarece
Dobermanul are instinctiv spiritul de aparare, nu mai necesita un dresaj special
pentru aceasta dar are nevoie sa fie socializat cat mai mult si cat mai devreme.
Daca este bine educat, el da dovada de un devotament si o fidelitate iesite din
comun. Dobermanul este un caine impetuos si exceptional. Din pacate insa, unii
crescatori fara scrupule au dezvoltat exemplare cu probleme de comportament care
au daunat considerabil imaginii acestei rase, ea meritand din plin o cu totul
alta popularitate.