Home
Creierul animalelor este cea mai complexa structura cunoscuta şi este diferita chiar şi de creierul celor mai apropiate rude animale . Însă a evoluat din aceste structuri şi are o legătură strânsă cu ele.
Creierul, ca organ separat , a crescut din sistemul nervos al primelor animale . Prima viaţă consta din organisme unicelulare , dar când s-au dezvoltat cu mai mult de o celulă , cele care au avut cel mai mare succes au fost cele cu un sistem intern de comunicaţii, un sistem nervos. Un asemenea sistem permitea celulelor să facă schimb de informaţii . Nu toate formele de viaţă au acest sistem intern de comunicaţii : spongierii de exemplu nu au deloc aşa ceva . Cele care au celule nervoase (neuroni) au putut să adopte o varietate largă de forme şi să se adapteze la o gamă mai largă de medii.Cea mai veche şi mai simplă formă de sistem nervos este reţeaua nervoasă . A ceasta constă din celulele nervoase răspândite în întregul corp al animalului , făcând posibil schimbul de informaţii . Dar reţelele nervoase nu au structuri centrale pentru coordonarea informaţiilor . Cnidarii, precum hidra , şi echinodermele , precum castravetele de mare , funcţionează cu reţele nervoase. Dacă apare un stimul , asemenea forme de viaţă reacţionează rapid .Dacă de exemplu , o meduză este atinsă de o vietate mică ce este prada sa , întregul corp poate să se contracte sau un tentacul poate să se înfăşoare în mod automat în jurul prăzii .Stimularea şi reacţia sunt rapide . Nu există prelucrare de informaţii , doar o acţiune reflex.
CORDOANE NERVOASE
Următorul stadiu de dezvoltare a fost atunci când reţeaua nervoasă a devenit cordon nervos – un mănunchi de nervi dispus de-a lungul părţii anterioare a corpului unui animal . Odată ce celulele nervoase au ajuns să fie asamblate în acest fel , terenul a fost pregătit ca unele secţiuni ale cordonului să se transforme în ganglioni nervoşi , nişte noduri în care se întâlneau mai mulţi neuroni şi puteau să facă schimb de informaţii şi de comenzi . Animalele care au asemenea ganglioni sunt cele care prezintă simetrie faţă de o axă centrală – adică pot fi împărţite în jumătăţi care sunt imaginea în oglindă una faţă de cealaltă. Viermii laţi planaria , de exemplu, au o serie de ganglioni similari dispuşi de-a lungul unui cordon . În cazul râmelor , există un ganglion pentru fiecare segment al corpului . Atât la viermii laţi cât şi la râme există un singur ganglion în cap , care adesea este descris ca fiind un creier primitiv .De exemplu , în cazul râmei , ganglionul din segmentul capului este conectat le gură .La aceste animale ganglionul din cap a avut o mare importanţă decât alţi ganglioni , din două motive principale .În primul rând , pentru că era conectat direct la gură , el a devenit important în identificarea şi localizarea hranei . De exemplu , dezvoltarea unui simţ al mirosului a fost importantă , şi aceasta a fost însoţită de înmulţirea funcţiilor ganglionului frontal . A existat de asemenea o creştere a importanţei celulelor fotosensibile din cap : aceste s-au transformat mai târziu în ochi. Faptul că animalele se deplasau cu capul înainte în timp ce căutau hrana a făcut ca importanţa ganglionului cerebral să crească . Animalele care aveau un singur cordon nervos erau de asemenea mai eficiente şi mai rapide în prelucrarea informaţiilor decât animalele cu mai mult de un singur cordon .Insectele s-au dezvoltat în urmă cu aproximativ 550 milioane de ani . Ganglionul lor cerebral s-a dezvoltat , jumătate din el fiind dedicat prelucrării informaţiilor legate de simţul mirosului . Alte vietăţi la care au apărut ganglioni mai sofisticaţi au fost cefalopodele – sepiile , calmarii şi caracatiţele . În acelaşi timp , tentaculele lor au devenit foarte abile , astfel încât ele au devenit vânători pricepuţi în mediul marin.La cefalopodel ganglionii au fuzionat formând un centru de control mare , dispus în jurul esofagului diferitelor specii . În acest centru de control , diferiţii ganglioni controlează zone diferite sau funcţii diferite ale corpului . Acesta seamănă mult cu creierul vertebratelor. Sistemul nervos al animalelor lipsite de coloană vertebrală ( nevertebrate) poate să fie foarte complex , musca domestică are peste un milion de celule nervoase . Însă dezvoltarea creierilor mari a apărut la vertebrate
CREIERUL VERTEBRATELOR
Primele vertebrate s-au dezvoltat acum aproximativ 500 milioane de ani la sfârşitul cambrianului . Acestea au fost aşa numiţii peşti fără fălci .Trăsătura lor definitorie a fost chiar coloana vertebrală – un şir de oase legate între ele care puteau să protejeze cordonul nervos . La vertebrate măduva spinării şi creierul de deasupra sa au devenit un sistem nervos central , la care erau ataşaţi senzori peste tot în restul corpului , cunoscuţi ca sistem nervos periferic.Creierul vertebratelor este împărţit în trei părţi : creierul posterior , creierul mijlociu, şi creierul anterior .La peşti fiecare dintre cele trei simţuri principale (mirosul, văzul , auzul) sunt asociate cu una din părţile creierului . De exemplu creierul lor anterior este strâns asociat cu mirosul , lobii potici ai creierului mijlociu sunt zonele cele mai importante.Vertebratele şi-au dezvoltat anumite părţi ale creierului în funcţie de modul lor de viaţă .De exemplu, păsările în general nu au nevoie de un simţ puternic al mirosului . De aceea ele au centre olfactive slab dezvoltate în creierul anterior . Pe de altă parte ele au zone puternic dezvoltate ce controlează comportamentul instinctiv , precum construcţia cuiburilor .La păsări încă creierul mijlociu este proeminent , dar la mamifere creierul anterior s-a dezvoltat fiind cea mai importantă zonă a creierului,iar lobii potici ( care sunt foarte importanţi la amfibieni)sunt , prin comparaţie , mai puţin importanţi .Creierul mare este acoperit cu membrane subţiri formate din neuroni , numite cortex cerebral . Se crede că aceasta a apărut prima dată la reptile asemănătoare cu crocodilul . Creierul mare este împărţit în două jumătăţi , numite emisfere cerebrale , care sunt foarte bine dezvoltate la mamifere .La unele mamifere cortexul cerebral este cutat şi şanţat , ce îmbunătăţeşte mult puterea de prelucrare a creierului. Unele grupuri de mamifere – primatele şi mamifere marine – au fost multe cute .Mărimea emisferelor cerebrale şi numărul de cute sunt importante pentru gradul de inteligenţă pe care îl au mamiferele . Se poate prezice reacţia unui animal la stimularea cortexului cerebral . Acest lucru se datorează faptului că , în utilizarea acestei părţi a creierului , este implicată o mare libertate de alegere.