Canari
Primele exemplare salbatice
au fost aduse in Europa, in portul Cadix, de catre navigatorul francez Jean de
Bethencourt, in iulie 1402. Apreciind cantecul canarului, faptul ca este usor de
intretinut si ca se poate inmulti in captivitate, spaniolii au inceput sa dea
atentie prinderii acestei pasari, mai ales dupa 1473, adica dupa ce au cucerit
Arhipelagul Canarelor si al Azorelor De atunci a fost semnalata usurinta cu care
puii crescuti in captivitate prind cantecul altor pasari de colivie. Aceasta
particularitate a fost folosita introducand in cantecul canarilor cantecul de
privighetoare. Paralel cu preocuparea crescatorilor pentru perfectionarea
cantecului, a existat si aceea pentru obtinerea de culori deosebite ale
penajului, precum si o tinuta interesanta, alta decat cea a canarilor obisnuiti.
Este vorba de canarii frizati, cocosati, cu infatisare de papagal (semiluna),
motati etc., care constituie astazi adevarate rase de canari domestici.
Preocuparea crescatorilor de a obtine canari cu penaj si tinuta cat mai
deosebite, a dus la constituirea raselor de canari frizati, cocosati, motati
etc. Un alt criteriu de clasificare a raselor este cantecul, deosebindu-se din
acest punct de vedere: rasa Roller si rasa comuna, al carei cantec, mai putin
selectionat, se caracterizeaza prin tonuri inalte si cepaituri, fapt care le-a
determinat numele de ceperi.
Canari frizati
Dupa cum ii arata numele, acestia au penele frizate (zbarlite). Se pare ca au
fost obtinuti mai intai de francezi in timpul stilului rococo. In 1789 au fost
dusi in Olanda, aici, frizatul de Paris a fost incrucisat cu rasa olandeza de
canari cocosati, obtinandu-se canarul frizat olandez. Mai tarziu in Franta s-a
obtinut o noua varietate frizatul de Roubaix. Este de retinut ca, la aceasta
rasa, penele frizate sunt mai lungi si mai moi decat cele obisnuite si sunt
diferit dispuse, dupa varietati. Canarii frizati au fost obtinuti si in Belgia,
Elvetia, Austria si Germania. Caracteristic la acestia este tinuta lor, care o
aminteste pe cea a papagalului, capul, gatul, corpul si coada alcatuind un arc
de cerc. De asemenea se mai remarca picioarele, gatul si coada prin lungimea si
subtirimea lor, iar capul prin micimea lui.
Canari cocosati
Canarii din aceasta rasa au capul destul de mic, gatul putin lasat in jos,
oasele umerilor indreptate in sus, astfel ca umerii sunt ridicati si formeaza
cocoasa caracteristica rasei. In rest, seamana cu un canar obisnuit, avand insa
coada ceva mai lunga, pe care o tine, de regula, lipita de batul pe care sta.
Picioarele sunt lungi si subtiri. Penajul este des si bogat.
Canari motati
Obtinuta mai intai in Anglia, aceasta rasa s-a raspandit in toata lumea, fiind
mai agreata datorita motului frumos pe care il are pe crestetul capului. Motul
consta din asezarea penelor de pe cap intr-un vartej, astfel incat rozeta
rezultata acopera partial ciocul si ochii, iar spre ceafa se prezinta cu trei
ridicaturi evidente: una, ca o creasta la mijloc, mai mare, si doua mai mici,
lateral, ca doua cornite. De obicei, motul este colorat deosebit de restul
penajului, in cazul cand culoarea este alb sau galben si portocaliu. In
celelalte cazuri, este de aceeasi culoare cu penajul canarilor verzi, si
albastri.
Ingrijirea canarilor
Cel mai sigur indiciu pentru recunoasterea unui mascul este cantecul bine
format, ale carui ture le executa cu gusa puternic umflata, cu ciocul aproape
inchis si uneori cu penele de pe crestet infoiate. Fata de infatisarea femelei,
cea a masculului se distinge prin
marime, vigurozitate si vioiciune. Sanatatea pasarilor tinute in
colivie se asigura prin observarea zilnica a acestora, prin hranirea lor si
igiena riguroasa a coliviei si a betelor de sezut. Excrementele pot constitui un
indiciu al starii de sanatate a canarilor. Pasarile sanatoase au excrementele
sub forma de mici bastonase cilindrice, cu pete sau portiuni albe la capate.
Excrementele moi, apoase, indica sau unele deranjamente stomacale, sau o stare
necorespunzatoare.
Canarul domestic se tine in apartamente, in colivii de diferite marimi si modele.
O hranire echilibrata confera organismului respectiv o stare permanenta de
sanatate. Canarii, fiind pasari care isi petrec intreaga viata in captivitate,
au nevoie de o alimentatie care sa le asigure toate substantele nutritive,
vitamine, substante minerale etc. Elementele nutritive indispensabile pentru
desfasurarea vietii animalelor sunt: apa, zaharurile, substantele azotoase (proteinele),
grasimile, elementele minerale si vitaminele.
Nutreturile folosite in alimentatia canarului sunt: seminte si diverse preparate
din faina de cereale, nutreturile verzi, fructe sau radacinoase, si oul de gaina
fiert. Este necesar ca atmosfera in care sunt tinute pasarile sa fie cat mai
sanatoasa, sa se asigure ventilatia aerului, fara sa se produca curenti de aer,
foarte periculosi pentru sanatatea canarilor. De asemena, lumina zilei si razele
soarelui trebuie sa patrunda din plin in incaperea respectiva, fara insa ca
acestea din urma sa cada direct pe pasari. Curatenia coliviei si a betelor de
sezut trebuie sa fie o preocupare permanenta a crescatorului. Insalubritatea, pe
langa altele, favorizeaza formarea si inmultirea parazitilor la pasari.
